Ștevia, responsabilă de reechilibrarea organismului

Primăvara, alături de mult mai apreciatul spanac, pe tarabele din piețe apare și ștevia. Nu îndeajuns de apreciată pentru proprietățile sale curative, ștevia mai este cunoscută și sub numele de dragomir și măcrișul-cucului. Este o plantă perenă, foarte răspândită în România, crește spontan primăvara, pe pășunile din zonele de deal și de munte, în jurul stânelor, în grădinile necultivate etc.

Dacă acum câțiva ani era considerat un ingredient de nelipsit în ciorbe, tocănițe, salate și sosuri, în vremurile noastre, pe nedrept, ștevia a ajuns să fie tratată precum o simplă buruiană. Cu toate acestea, ar trebui să știți că ștevia are numeroase beneficii și de aceea ar trebui consumată la începutul fiecărei primăveri.

Plină de vitamina C

Bogată în vitamina C, planta de ștevie a fost apreciată de-a lungul secolelor pentru a preveni diferite boli grave, în special atunci când fructele și legumele proaspete nu erau disponibile. În secolul XIX, medicul britanic Culpeper recomanda aceste frunze pentru „a combate inflamațiile și febra”, dar și pentru „a potoli setea și a stimula pofta de mâncare”. Valoarea sa nutritivă este completată cu succes de calităţile curative şi medicale prin bogăţia de vitamine, săruri minerale, proteine, fibre etc.

Deși este nelipsită de pe marginea drumurilor de țară din România, ștevia este originară din Austria inferioară, unde este cultivată ca plantă culinară. În pământ, ea are un rizom gros, cu multe capete. În partea superioară, tulpina de ştevie este ramificată, purtând pe ea frunze mari, cu peţiolul consistent.

Profită de ștevie în această primăvară

Frunzele de ștevie pot fi consumate crude, în salate sau pot fi conservate prin uscare, congelare, sau puse la borcan cu sare şi adăugate ulterior la diferite mâncăruri. Preparatele din ştevie, în forma lor naturală, nefiartă, au proprietăţi depurative, diuretice, tonice. Consumul de ştevie este indicat, cu precădere, în lunile de primăvară, pentru detoxifierea organismului. Prin proprietăţile sale depurative, ştevia curăţă organismul de toxinele adunate în decursul iernii.

Te scapă de oboseală

Numeroase cercetări şi studii ştiinţifice au demonstrat calitățile șteviei. Este o plantă care ne ajută să scăpăm de oboseala minţii şi a trupului, fiind recomandată şi în restabilirea echilibrelor gastrice, fiind alcalinizantă. Ştevia, cultivată sau sălbatică, este folosită pentru calmarea usturimii provocate de contactul cu urzicile. Efectul de ameliorare este resimţit aproape imediat.

Indicată în afecțiuni cutanate

Preparatele din rădăcină au eficienţă în tratarea unor boli de piele (cum ar fi pecinginea, bubele dulci), epuizare fizică şi nervoasă, reumatism, gută, insuficienţă hepatică, icter, infecţii ale pielii.

Efect laxativ

Preparatele din seminţe, sub formă de decoct, sunt folosite ca laxativ şi ca purgativ. Tot ca purgativ este folosită şi ştevia stânelor sau măcrişul cailor, o specie de ştevie care creşte mai ales în zonele montane, pe locurile unde au poposit turmele de oi sau pe locul stânelor. Ştevia stânelor are o tulpină subpământeană de forma unui rizom, iar pentru tratamente medicinale se prelucrează acest rizom şi rădăcinile sale. Această ştevie a stânelor are şi un rol notabil în declanşarea peristaltismului intestinal.

Folosită în diete

Cum este plină de vitamine şi săruri minerale (potasiu, magneziu, calciu şi fier), ştevia este o plantă uşor de digerat. Nutriţioniştii recomandă dieta cu ştevie în tratamentul diferitelor afecţiuni, printre care se află şi cele dermatologice, cele hepatice şi cele hematologice. Dieta cu ştevie ajută la tratarea diabetului, reumatismului, tuberculozei, a ulcerului şi a tusei. Medicina naturistă recomandă chiar decoctul de rădăcină de ştevie, în lupta contra anemiei. Decoctul se obţine dintr-o linguriţă de rădăcină de stevie rasă, care se fierbe într-o cană de apă, aproximativ cinci minute. Apoi se strecoară şi se consumă două căni pe zi, înainte de masă, una dimineaţa şi seara, înainte de culcare.

Contraindicații

Ştevia şi rădăcina de ştevie sunt însă total contraindicate celor suferinzi de afecţiuni pulmonare şi ale căilor respiratorii, celor cu stomac sensibil, reumaticilor şi bolnavilor cu suferinţe articulare, celor cu pietre la ficat sau la rinichi. Potrivit unor medici specializaţi în probleme naturiste, preparatele pe bază de ştevie pot crea mari probleme dacă sunt luate în cantitate mare, mai ales în cazul preparatelor obţinute din rădăcini şi seminţe.

Nu confunda cu stevia

Ştevia nu trebuie confundată cu stevia, faimosul îndulcitor natural. Stevia, îndulcitor foarte la modă în ultimii ani, s-a impus şi la noi ca o alternativă la zahăr şi, mai ales, la zaharina despre care se spune că ar avea efecte cancerigene. Deşi confuzia este frecventă şi apare inclusiv pe unele ambalaje traduse din limba engleză, stevia (cu “s”) nu este una şi aceeaşi plantă cu ştevia (cu “ş”). Stevia dulce este o plantă originară din America de sud, unde a fost cunoscută şi folosită mii de ani de triburile din zona Braziliei şi Paraguayului.

Întrebuințări în bucătărie

Din ştevie se pot prepara salate simple sau în combinaţie cu alte legume, se combină perfect cu leurdă, ceapă verde, ridichi, roşii sau castraveţi, ciorbe sau diferite mâncăruri. Salata clasică de ştevie se face cu ceapă, tăiată solzişori, cu puţin ulei, zeamă de lămâie, mărar tocat mărunt, un praf de sare şi piper. Se poate garnisi şi cu felii de măsline. Pentru o masă completă, adăugați un ou fiert tare, tăiat cubuleţe.

Mâncarea simplă, cu care am crescut mulți dintre noi, se face din: opt legături de ştevie, trei cepe, trei roşii, trei linguri de ulei şi sare. Ştevia se curăţă şi se spală bine apoi se bagă în apă fierbinte cu sare. Se lasă doar câteva minute în oală, apoi se scurge bine şi se toacă mărunt. Separat, ceapa curăţată se toacă solzişori şi se căleşte câteva minute în puţin ulei. Se adaugă ştevia mărunţită şi un praf de sare. După câteva minute se pun în cratiţă şi roşiile care în prealabil au fost curăţate de coajă şi date prin sită. Se lasă puţin la fiert, apoi se dă de pe foc. Se serveşte caldă, cu mămăligă şi ouă prăjite.